luni, 31 august 2009

Verisoarele

Up date 26 ianuarie Dumnezeu sa o odihneasca! COSMINA ANDREEA
01.07.1994-26.01.2010

un zambet...o imbratisare...o strangere de mana...un cuvant bun...lucruri mici... efecte mari...eram de fata cand Oana, dupa nici 5 minute, o imbratisa pe Cosmina, de parca se stiau de o viata...tot stau si ma uit la pozele cu ele si mi se pare ca seamana una cu alta...m-am prins de ce...au suflet bun amandoua...

Puteti vorbi cu Maria

Maria este in spital cu mama ei...are telefonul la ea: 0771.537.629...e craioveanca si mi-a spus ceva care M-A FACUT SA VAD, INCA O DATA, CA ACESTI COPII SUNT MULT MAI INTELEPTI DECAT NOI:

"Eram cu Maria in spital...in fiecare zi situatia se schimba si medicul imi spunea altceva... Maria se uita cand la mine, cand la doctor...(fac o paranteza si va spun ca are Maria niste ochi asa de mari, incat parca o si vad cum ii privea intrebatoare)...intr-una din zile ma tot zapacea cu intrebarile si cu neastamparul si i-am zis ca m-a inebunit...Maria, mi-a raspuns: Nu te-am inebunit eu!...te-a inebunit doctorul asta care intr-o zi iti spune una, in alta zi iti spune alta!"

Maria are sapte ani...i-a implinit pe 25 august...este fetita cu tricoul portocaliu, din dreptul tortului, in poza din postul de mai jos.

Cosmina

Up date 26 ianuarie Dumnezeu sa o odihneasca! COSMINA ANDREEA
01.07.1994-26.01.2010

Cosmina...un pic mai mare decat ceilalti copii dar la fel de sensibila si copilaroasa...s-a lipit definitiv de Oana, nu cu mult mai mare decat ea...sambata s-a lipit si de mine ...am stat la povesti si am aflat ca stia despre Sfantul Mucenic Fanurie cu mult inaintea mea.

Cosmina citeste mult....stie sa faca bratari frumoase...e curajoasa...s-a documentat despre boala ei si acum vrea sa o invinga...si-a dorit un lucru marunt...avea o cana mare galbena (pentru supa)...isi mai dorea inca una, identica pentru felul doi...vineri, cand am facut cumparaturile pentru mamica lui Fabian si pentru mamica lui Stefanel, pentru ca le-am luat supe instant, le-am cumparat si cani...mari, galbene...trei la set...m-am gandit sa ii duc una si Cosminei...IMI PARE RAU CA NU AM FILMAT-O SA VEDETI CE REACTIE A AVUT...

Stiam de la Oana ca are o pasiune...sa faca bratari...m-am gandit ca ii plac si colierele...aveam doua -trei haioase prin casa si i le-am dus...s-a bucurat ca un copil...lucruri marunte dar care aduc bucurii...

Cosmina este in spital cu mama ei...un pic mai tanara decat mine...Neagu Steluta...o puteti suna la nr: 0723.914.273 daca vreti sa le ajutati cu ceva.

id Cosmina: cosmynutzza14, daca se simte bine va raspunde...daca nu, cand isi revine

Vreau sa va conving ca

BannerFans.com

si sa va invit sa imi fiti colegi si prieteni in Clubul

BannerFans.com

Dupa cum bine se vede, este ora 1:29 si eu nu am somn...de fapt somn am dar nu mai am rabdare pana dimineata...as vrea sa va scriu despre fiecare copil pe care l-am intalnit saptamana trecuta, la Budimex...fiecare copil cu povestea lui...fiecare copil cu sau fara mamica lui langa el...fiecare copil, dincolo de diagnosticul care parca il eticheteaza...chiar ma gandesc sa nici nu mai scriu diagnosticul...in primul rand pentru ca sunt niste denumiri care mie imi fac parul maciuca si in al doilea rand pentru ca eu refuz sa ii vad pe acesti copii ca pe niste oameni bolnavi...pentru mine sunt niste copii curajosi, de la care noi avem multe de invatat...va spun doar atat...pentru o perioada sau mai multe, acesti copii sunt cazati la Budimex, la oncologie sau pediatrie...au zile si bune si rele, dar atunci cand zilele sunt bune, nu se cramponeaza de cele rele...rad...se joaca...deseneaza...lipesc hartii colorate....fac bratari...citesc...sunt copii...

Atunci cand intr-o familie apare o boala, fie ea cat de mica, apar si probleme colaterale: mama trebuie sa stea mai mult cu copilul la spital...unii tati, mai slabi de inger, se sperie de noua situatie si se pierd cu firea...sa ne rugam pentru ei, cred ca ar fi de mare folos...din nou mama trebuie sa stea mai mult prin spital cu copilul bolnav...la intoarcere afla si ca nu prea mai e nevoie de ea la serviciu...din nou mama si copilul stau prin spital...rudele si prietenii (nu generalizez, dar de multe ori se intampla asa) nu mai suporta atata suferinta si incet, incet evita familia copilului bolnav...si atunci, mama si copil sau tata si copil ( sa nu ne amagim ca doar barbatii sunt slabi de inger) se trezesc ca traiesc prizonieri in propria lor viata...spitalul devine a doua casa...personalul medical, a doua familie...necunoscutii se transforma in unchi si matusi pentru copii.

Asta vrea sa faca Clubul Dardindar...sa va transforme din bloggeri scriitori /cititori in unchi si matusi pentru o perioada lunga sau scurta pentru niste copii, fie ca sunt bolnavi si atunci au si mai mare nevoie de noi, fie ca sunt sanatosi dar acum in perioada de criza, parintii lor o duc un pic mai greu...daca nu sunteti egoisti, va puteti invita si prietenii in acest club...eu asa am facut si nu mica mi-a fost bucuria, cand in loc de un nepot m-am ales cu vreo patru pana acum...in plus aceasta actiune, a legat si mai mult relatia dintre mine si prietenele mele.

Acum suntem la faza de organizare...fiecare nepot va avea pagina lui...Maria ma ajuta cu bannere....eu o ajut pe Isabela, ma duc din cand in cand pe la copii...afland de la mine despre ce este vorba, s-au oferit deja Oana, Ioana, Simona si Elena...primul nepot, Stefanel a cucerit deja cateva inimi (cei care am aflat de la Isabela despre el)...eu zic ca e posibil sa facem acest club viabil...orice e binevenit...tot ce va rog, pentru inceput e sa imi lasati un comentariu la pagina copilului pe care vreti sa il ajutati...am invatat in cateva zile de la Isabela ca daca te organizezi bine, nu e nevoie sa te intalnesti de zece ori cu cineva, pentru a iesi o treaba buna.

Atunci cand e nevoie de ceva anume, va voi anunta, si titlul postarii va fi "Anunt important".

Acolo unde este posibil, legatura o veti tine cu mama copilului.

In rest, stiti cum e, cand esti in spital, orice e bine venit...ideea e sa nu ne ingramadim cu totii la un singur copil...va mai amintiti probabil din copilarie, cum era cand fratele mai mic primea ceva si noi nu...acesta este motivul pentru care va rog, sa va inscrieti, ca sa zic asa, la ce copil vreti sa va fie nepot.

Voi tine si un jurnal de voluntar, nu pentru a ma mandri ci pentru a va inspira din actiunile mele.

Ce ma mana la acest drum?...biciul...glumesc...am fost si eu copil, la 10 ani m-am pricopsit cu un R.A.A...am fost internata la spitalul de copii Calarasi (nici nu cred ca mai exista acumt acest spital) trei saptamani...eram la etajul 1 si trecea tramvaiul 14 prin fata spitalului...plangeam zilnic si imi faceam planuri de evadare...ma gandeam cum sa ajung pe platforma tramvaiului cand acesta oprea la stop...nu stiu de ce parintii nu aveau voie in spital (poate era carantina) si tata venea zilnic si statea de vorba cu mine in fata geamului (mama era si ea internata la alt spital)...am plans cred vreo doua saptamani...pana intr-o dimineata, cand dupa micul dejun, o doamna a venit sa faca lectii cu noi...pe urma prin vacanta dintre a 6-a si a 7-a, am sta 1 luna la un sanatoriu din Eforie Sud...plangeam, mergeam la plaja, imi era rusine ca mergem incolonati ...stateam 5 minute pe spate...5 minute pe fata...si tot asa, parca eram la rotisor...scriam scrisori dramatice alor mei...pana cand cineva a adus un proiector si sala de mese, devenea zilnic cinematograf.

Pe urma, de pe la vreo 18 ani, am inceput sa tot bat drumurile spitalelor...marcata cred de cele doua evenimente din copilarie, cum era cineva bolnav din familie sau dintre prieteni, hop si eu cu vizitele pe la bolnav...pot spune ca am antrenament in a fi un fel de mama ranitilor.

Sa va mai povestesc si despre ultimii doi ani ?! Va spun doar ideea principala...INGRIJIND CU DRAGOSTE UN OM BOLNAV, M-AM INSANATOSIT EU...cand m-a cuprins si pe mine boala, eram atat de speriata, incat tot ce imi doream, era sa ma pot ruga in continuare...ca o multumire pentru toate darurile pe care le-am primit, am inceput sa scriu pe primul blog...adriana-dardindar...pe urma am ajuns sa ma gandesc la Clubul Dardindar...pe urma l-am intalnit pe SFANTUL MUCENIC FANURIE si am inceput sa citesc de pe blogul Isabelei DESPRE TOTI ACESTI COPII CURAJOSI... si pe urma I-AM INTALNIT PE UNII DINTRE ACESTI COPII CURAJOSI.

Toate sunt motive intemeiate dar cred ca cel mai tare ma determina sa fiu voluntar, faptul ca eu, niciodata, pe drumurile mele prin spitale, nu am fost singura...fara ajutorul celor dragi, nu as fi reusit sa merg mai departe, fie ca eram pacient, fie ca eram vizitator sau ingrijitor.

Si stiti cum e...DAR DIN DAR SE FACE RAI...sa nu imi spuneti ca nu asta e si tinta voastra.

V-am convins?!...daca da, va astept la inscriere...daca nu, macar spuneti unui prieten despre acest club...sau puneti bannerele pe blogurile voastre...sau macar scrieti o vorba buna pentru unul dintre copii...sau spuneti o rugaciune pentru ei...indiferent de decizia luata, va multumesc.




Inca ceva ce puteti face pentru Stefanel

Ieri, cand am sunat-o sa ii spun La multi ani!, Alexandra alerga pe hol dupa Stefanel...asta e de bine...sambata mi s-a parut un pic cam suparat, se vedea ca vineri nu i-a fost prea bine.

M-am bucurat ca i-a placut supica, despre care v-am scris sambata in jurnalul de voluntar...in timp ce vorbeam cu ea, mi-a venit o idee...de fapt mi-am aminti ca am aflat de la Isabela, ca Alexandra are telefon cu cartela reincarcabila...0727.205.695...poate vrea cineva, din cand in cand sa ii incarce de pe telefonul personal, cateva minute/cativa euro...cred ca s-ar bucura, mai ales ca ieri a fost si ziua ei.

Cum va spuneam si data trecuta...daca vreti sa aflati mai multe despre Stefanel, intrati fie cu un click pe banner, fie accesand link-ul urmator:http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/29/stelutele-de-mare-sesiune-foto/


Andreea

Stefanel este tinut in brate, cea mai inalta este Cosmina, in portocaliu este Maria, pe Fabian il stiti dupa bentita si in spatele lui, fetita in roz este Andreea...miercurea trecuta, Andreea a primit si a mancat printre altele, o piersica si un mar...fructe aduse cu generozitate de Maria ...Maria de la Moreni...care a incarcat o Dacie rosie cu de toate, pentru copii... nu numai ca erau multe bagaje, dar erau si grele...pe cuvant!...le-am dus impreuna de la masina pana la etajul 5.

Poate ca atunci cand cititi ce scrie Isabela despre copii, credeti ca exagereaza...nu exagereaza deloc...la ce a scris ea, povestind intamplarea de miercuri, exista si o continuare sambata si cred ca va exista o continuare a continuarii, de fiecare data cand Andreea va primi cate ceva.

Sambata a fost asa:

Andreea a primit un iaurt si un pachet de biscuiti pentru ea…mamica ei a primit servetele umede pentru Andreea…un sampon tot pentru Andreea si supica instant pentru ea….dupa un sfert de ora, in sala de joaca, Andreea mi s-a urcat in brate (eu stateam pe un scaunel) si mangaindu-se pe burtica, imi zice:
-Am mancat iaurtul tot!…si biscuitii (chiar mirosea a biscuiti)…si nu ma doare burtica!
-Bravo!
-Imi mai aduci?

IN MOMENTUL ACELA, MI-AU TRECUT PRIN FATA OCHILOR TOATE MANCARURILE SI FRUCTELE SI LEGUMELE PE CARE DIN NEGLIJENTA, AJUNG SA LE ARUNC…NOI RISIPIM SI UN COPIL SE BUCURA LA UN IAURT SI UN PACHET DE BISCUITI (IN TOTAL 2 LEI, PENTRU CA AM LUAT EN GROS).

Nu stiu ce sa fac...sa plang?!…sa rad?!….sambata am chemat un taxi sa ma duca pana la BUDIMEX pentru ca imi era greu cu pachetele…mai ca nu m-a certat soferul ca l-am deranjat pentru asa distanta mica…cursa facea 2,6…i-am dat 5…nici macar nu mi-a zis multumesc…era in timpul serviciului si primea ceva mai mult de un iaurt si un pachet de biscuiti, pentru ca mi-am cerut si scuze …dar avea o scuza si el…era adult...data viitoare o sa imi anunt din timp barbatul si mergem amandoi...GPL-ul e ieftin, noi sa fim sanatosi!

Pentru ca Isabela ii cunoaste mult mai bine decat mine pe acesti copii, aflati mai multe despre Andreea, de aici http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/30/marul-piersica-si-increderea/

vineri, 28 august 2009

Maria, sarbatorita grupului

I-am intalnit si am scris despre acesti copii curajosi aici: http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/08/copii-curajosi.html

Am vrut sa trec astazi pe la ei, dar stiti cum e ...neprevazutele treburi care iti dau peste cap planurile.

Maine ajung sigur, pentru ca i-am promis Alexandrei (mamica lui Stefanel) ca ii pregatesc ceva bun...si mi-a soptit o vrabiuta ca maine este ziua de nastere a unui baietel...vrabiuta, care mi-a trimis si poza, este Oana si pe baietel aflam maine cum il cheama...ii voi transmite si din partea voastra "La multi ani!"...pe urma, saptamana viitoare ii voi transmite si ce ii scrieti voi la comentarii...la fel si celorlalti copii...in rest...Sa fim sanatosi!

Iulia, Florin, Andrei - orfani

Bucuresti, spitalul Budimex, etaj 5, Pediatrie... Trei copii orfani cu paralizie cerebrală:

Frunză Iulia, 7 ani. Dumitru Florin, 4 ani. Vasile Andrei, 8 ani.

Au nevoie de scutece de unica folosinta nr. 4, nr. 5 şi nr. 6, şerveţele umede, şampon pentru copii şi unguent Triderm, hainute.

Ieri m-a sunat Raluca, de la camera de joaca, sa-mi spuna sa ne rugam si pentru ei; astazi, Isabela a scris mai multe aici: http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/28/puiul/

Fabian - strengar mare, al doilea nepot

Am aflat despre el de la Isabela (click pe banner):

"Fabian îşi ridică bluza şi spune: Priviţi aici, doamnă. O tăietură fină pe abdomen – încă proaspătă cred, erau câteva pete gălbui de la iod. Vedeţi? Operaţie. Îşi lasă bluza jos, duce mâna la gât. Pe gât un pansament mare acoperea ceva. Vedeţi? Catheter. Îşi loveşte uşor gâtul cu palma, de câteva ori, ca să mă convingă că butonul ăla nu reprezintă nimic pentru el. Duce mâna cap. Vedeţi toate astea, doamnă? Nu am cum să fiu speriat…"

Cand am fost acum cateva zile la spital ne-am imprietenit repede...ne-am jucat...de-a pozatul...cu aparatul Oanei....se pricepe...cum primesc pozele, va arat!

Daca vrei sa fie si nepotul tau, lasa-mi un comentariu, scrie-mi la adriana. dardindar@gmail.com si iti trimit imediat bannerul.

Dupa ce ma intorc de la Fabian, va spun si ce diagnostic are.

Incepand de astazi, tot ce aflu nou despre el, postez aici...asadar te mai astept!
BannerFans.com

joi, 27 august 2009

Stefanel - primul nepot al Clubului Dardindar

Am aflat despre el de la Isabela (click pe banner):

"Ştefănel Ciocoi are 1 an şi 8 luni. I-au descoperit cancerul când avea 7 luni. În iulie 2009 a „împlinit” 1 an de când „frecventează” secţia de oncologie pediatrică de la M.S. Curie. Cancerul îl are la rinichi. La amândoi. Operat. La amândoi. Tăiat „un pic” din fiecare rinichi. Cancerul lui Ştefănel se numeşte Nefroblastom bilateral."

Pana acum, am scris despre el aici: http://adriana-dardindar.blogspot.com/search/label/STEFANEL

Ieri
, mai multe matusi adoptive si un unchi, l-au vizitat la spital...nu va puteti imagina ce bucuros a fost!

Daca vrei sa fie si nepotul tau, lasa-mi un comentariu, scrie-mi la adriana. dardindar@gmail.com si iti trimit imediat bannerul.

Incepand de astazi, tot ce aflu nou despre el, postez aici...asadar te mai astept!

Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu
RON: RO 31 BTRL 0430 1201 T 239 74XX
Titular: Ciocoi Alexandra (mama lui Stefanel)
BannerFans.com